Școala & Sănătatea Mintală

Imagine de Michela Buttignol

Perioada adolescentină e o etapă vitală în formarea adultului de mâine. Fiecare comentariu nepotrivit, fie că e colectiv sau face referire la un singur copil, își lasă amprenta asupra caracterului elevului și duce la subestimarea calităților lui. Profesorii trebuie să țină cont de efectele jignirilor cu caracter demoralizator. O simplă glumă referitoare la aspectul fizic sau capacitatea intelectuală  conduce la scăderea stimei de sine.  

În mintea elevului se crează un blocaj emoțional ce îl îngrădește și din punct de vedere social dar și școlar. Se ajunge în punctul în care nu mai dă randament pe niciun plan și  profesorii uită scopul principal al școlii: pregătirea educațională pentru viitorul nostru. Actul educațional este la fel de important ca și sănătatea mentală și trebuie să prevenim cauzele care duc la instabilitate psihică. Spre exemplu, în liceul meu, Colegiul Național “Mihai Viteazul” din București, a fost cazul profesorului de geografie care făcea comentarii repetate legate de aspectul fizic al unor fete: “Nu vă rezemați de calorifer, nu vedeți că s-a îndoit? Zic să treceți pe dieta cu salată”. În timpul orei, alt profesor, de istorie, a făcut remarcile: “Auzi băiete tu te-ai uitat în oglindă? Că dacă te-ai fi uitat s-ar fi spart” și “Ce aveți fețele astea de sfinți pictați pe icoane”. Un alt exemplu este profesorul de matematică din Colegiul Național “Gheorghe Șincai” tot din București ce i-a zis unei eleve “du-te-n Creangă de blondă proastă”

Toate insultele despre gradul de inteligență și cunoștințele elevului îl fac să se subaprecieze, să uite de fapt de ce vine la școală și să plece de acolo cu un gust amar. Nu trebuie să ajungă să asocieze școala cu anxietatea sau frica. În clasa a noua, un profesor cand mi s-a adresat, a făcut referire  la o fosta colegă care era olimpică: “ea e undeva foarte sus și voi toți era mult sub ea. Ea le știa pe toate și voi nimic, nu-i așa?”. Totodată, profesoara de limba română la o altă clasă adesea jignea o elevă, spunandu-i “Tu n-ai ce sa cauți în liceul ăsta”.  Întotdeauna, la orice materie, vor fi elevi buni și mai puțin buni, dar acesta nu e un motiv pentru care să se facă diferențieri și preferințe, pentru că toți ar trebui să fim tratați egal și notați obiectiv. 

Profesorii nu realizează mereu cât de tare te pot marca, nu doar prin felul în care ți se adresează dar și prin stresul din timpul orelor, spre exemplu, o profesoară de meditații încă are coșmaruri despre cum era ascultată la tablă în liceu. Este o diferență între a fi exigent atunci când predai cum trebuie și a avea pretenții nejustificate sau a da note mici la majoritatea clasei. Școala ar trebui sa fie locul în care ești încurajat, nu unde ți se arată ca nu ești bun de nimic. 

Ioana

%d bloggers like this: